Capitolele 1-5, "Al treilea val" de Alvin Toffler

            In Introducere, Alvin Toffler ne prezinta o alta viziune a ceea ce se intampla negativ in prezent in lume si considera ca este doar o noua etapa a omenirii. Al treilea Val reprezinta o lucrare de sinteza ampla, care descrie vechea civilizatie in care multi dintre noi am crescut si prezinta o imagine cuprinzatoare, a noii civilizatii care irumpe in mijlocul nostru. Aceasta sustine faptul ca intre distrugere si descompunere exista dovezi clare ale unui nou inceput, ca sfarsitul unei civilizatii reprezinta fenomenul ce sta la baza aparitiei uneia noi.

Marea metafora a acestei carti sunt valurile de schimbare care se ciocnesc. Acesta lucrare are ca scop sa ne arate ca civilizatia in curs de aparitie poate fi facuta mai sanatoasa, mai buna si mai democratica decat oricare alta de pana acum. Alvin Toffler sustine ca civilizatia e impartita in 3 faze: faza agricola a Primului Val, faza industriala a celui de al Doilea Val si faza celuei de al Treilea val care tocmai a inceput.

 Ideea principala a cartii este ca omenirea trece printr-o schimbare majora pe toate planurile, care este inevitabila si pe care trebuie sa o intelegem si sa o impartasim cu totii. Cartea aceasta se bazeaza pe “premisa revolutionara” ce presupune ca deceniile urmatoare vor fi foarte dificile, pline de greutati pentru intreaga omenire, dar la final vom trece cu bine si nu ne vom autodistruge.  Pe scurt al Treilea val reprezinta viitorul nostru.

Capitolul I se intituleaza “O ciognire de valuri” si cuprinde un subcapitol ce se numeste Supralupta. In acest subcapitol se relateaza ca o noua civilizatie este pe cale sa apara, aceasta va fi cu totul diferita de cele de pana acum. A. Toffler ne considera pe noi, populatia actuala a globului, copiii celui de al Treilea Val care este considerat o epoca spatiala, a informaticii si a electronicii. Acest val va dura mai putin decat celelalte doua, adica doar cateva decenii deoarece in prezent si istoria este mai grabita. Acest capitol abordeaza problematica conflictelor ce izbucnesc la ciocnirea a doua valuri.O lume noua  se poate naste abia dupa ce a anihilat culturile si civilizatile anterioare si le-a inlocuit.

          In prezent, omenirea se afla in fata celei mai mari restructurari si rasturnari sociale din istorie. Suntem ultima generatie a unei civilizatii vechi si prima a uneia noi, aflata intr-o ascensiune rapida. Toate alegerile si planurile intocmite de noi intervin in schimbarea lumii.

          Societatea contemporana, se imparte in doua categorii, fiecare fiind caracterizata de o viziune proprie asupra viitorului. Prima viziune se bazeaza pe o gandire rectilini si considera ca evenimentele urmatoare nu vor reprezenta o transformare, ci mai mult o continuare a lumii de pana atunci. Cea de-a doua viziune pune accent pe evenimentele recente si anticipeaza destinatia schimbarilor nu catre un viitor, ci catre sfarsit. Ambele viziuni, desi foarte diferite, au in final acelasi efect static, limitandu-ne posibilitatea de a ne pregati pentru viitor si de a ne adapta schimbarii. Primul Val a inceput in anul 8000 i.en. si s-a sfarsit prin anii 1650-1750 e.n., cel de al Doilea Val a tinut aproximativ pana in 1955 cand a inceput sa-si adune fortele al Treilea Val.

             Capitolul II ce poarta denumirea de “Al Doilea Val” incepe cu un subcapitol numit Arhitectura civilizatiei in care ne este prezentat cel de-al Doilea Val ce a aparut in urma cu 300 de ani, dupa revolutia industriala. Acesta prezinta schimbarile produse de aparitita celui de Al Doilea Val: folosirea combustibililor fosili ca baza energetica, aparitia fabricilor, a productiei de serie, familia nucleara, invatamantul de masa, marile corporatii, mijloacele de informare in masa si de comunicare.           Odata cu aceste schimbari, societatea realizeaza ca numai o noua civilizatie putea rezolva dureroasele probleme ale celei vechi.

               Al treilea capitol, "Pana invizibila", prezinta separarea a doua aspecte ale vietii umane: productia si consumul.
          Inainte de revolutia industriala, economia era impartita in doua sectoare: unul in care oamenii produceau pentru propria lor folosinta (cel dominant)si altul in care produceau pentru schimb sau comert.
          Industrialismul a rupt unitatea dintre productie si consum si a separat producatorul de consumator. Schimbarea scopului productiei a implicat aparitia unei piete. Separarea celor doua roluri - de producator si de consumator - a adus schimbari majore: s-a format si s-a extins piata, s-au nascut conflicte politice si sociale, s-au definit roluri noi pentru cele doua sexe.

             In cel de-al patrulea capitol, "Descifrarea codului",sunt expuse cele sase principii care stau la baza industrialismului: standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea si centralizarea.

 Standardizarea -cel mai cunoscut dintre principiile celui de Al Doilea Val- a avut ca scop egalizarea diferentelor la mai multe niveluri. Principiul standardizarii a patruns in toate sectoarele vietii cotidiene: de la serviciul postal, telefonie, mecanica, metode de angajare, teste de inteligenta, desconsiderarea limbilor minoritatilor, pana la standardizarea banilor si a preturilor.
          Specializarea, un al doilea mare principiu, presupune nevoia de diversitate in sfera muncii.
          Sincronizarea a necesitat schimbarea modului in care oamenii celui de Al Doilea Val tratau timpul. Intr-un sistem in care timpul este echivalent cu banii, s-a impus un ritm general valabil nu numai in domeniul profesional, cat si in cel personal.
          Principiul concentrarii este adanc inradacinat in civilizatia celui de Al Doilea Val. Industrialismul nu a concentrat numai organizarea economica, ci si energia, populatia, munca, invatamantul.
          Maximizarea a reflectat interesul pentru marime si crestere. Aceasta presupunea ca cu cat un lucru era mai mare cu atat acesta era mai eficient, lucru , fireste, care in timp s-a  dovedit neadevarat.
          Centralizarea si aparitia celui de Al Doilea Val au dus la aparitia unor metode noi de gestionare a puterii, care au intrat in actiune la nivelul fiecarei companii, ramuri industriale si al intregii economii.

Capitolul 5 , "Tehnicienii puterii", raspunde la intrebarea "Cine conduce?". Raspunsul: integratorii prin intermediul motorului integrator. Integratorii apareau sub forma de administratori, comisari, coordonatori, presedinti, vicepresedinti care defineau si repartizau locurile de munca, salariile , planurile, legile cu ajutorul motorului reprezentat de guvern. Unul numeros. Cu cat era guvernul mai numeros cu atat motorul era mai mare si mai puternic. Pentru o mai buna realizare a conducerii si tehnicienii puterii, la randul lor, si-au ales supraelitele, cei mai inalti in grad, elitele si subelitele. Formau o piramida a puterii, impreuna, conducand lumea.

"Planul ascuns" demonstreaza ca desi fiecare tara era condusa intr-un anume mod, totusi, in cel de-al doilea val, exista o schema, anumite puncte cheie care apareau in toata tarile.

  Idee principala a acestui capitol e aceea ca desi oamenii credeau ca prin votul lor isi aleg reprezentantii doriti, isi aleg singuri conducatorii, totusi nu era asa, tot elitele si supraelitele decizand ce si cum sa faca. Oamenii doar erau "linistiti" prin dreptul de a vota.Elitele si supraelitele aveau drept de decizie neintrerupt, in timp ce oamenii de rand aveau putere de decizie ocazionala, doar atunci cand se realizau alegeri.
                "Frenezia natiunilor" face referire la lupta dintre natiuni de a dobandi cat mai mult pamant, de a-si extinde teritoriile prin mijloace diverse.